Conflictul in Libia este departe de a se incheia. Dupa primele aparente, un razboi civil intern, unde fortele pro-Gaddafi si regim se luptau cu cele ale „rebelilor”. Lupta treptat escaladeaza si in schimbul de ostilitati intra forte europene, in special Franta (ce se grabeste sa recunoasca legitimitatea rebelilor). Interesul lui Sarkozy este mare in regiune si nu doar unul politic, se pare ca si personal. Scandalul nu il ocoleste nici de aceasta data pe liderul francez, acuzat de Gaddafi ca ar fi folosit bani libanezi pentru finantarea campaniei prezidentiale. Franta sub Sarkozy parca vrea sa isi contureze iarasi o imagine de stat cheie geopolitic, dar nu reuseste deocamdata sa trezeasca suspiciune si priviri mirate.
America, cum este si firesc dupa esecurile de imagine orientale precedente, nu vrea sa se implice foarte mult. Insa politica sa deja uzata de tip Reagan de a apara democratia peste tot in lume, lupta anti-terorista si cea anti-genocid, o obliga la un ajutor militar minim. ONU aproba interventia armata in Libia doar pentru a apara civilii de masacrul lui Gaddafi, dar se pare ca nu doar acestia sunt inarmati si periculosi. Rusia critica interventia in regiune, Germania isi declara neutralitatea, Turcia critica interventia in calitatea sa de stat musulman, iar Italia cheama NATO sa preia mandatul, pentru ca aliatii (mai ales francezi) sa se poata folosi in continuare de bazele siciliene pentru a ajunge in Africa.
Pentru NATO este o noua lupta ce se inscrie in tiparul anilor 1990, de redefinire a conceptului sau strategic, odata cu incheierea Razboiului Rece si declansarii genocidului sarb. NATO in prezent este o forta militara ce poate interveni in orice loc de pe mapamond, acolo unde conflictele risca sa destabilizeze in vreun fel Alianta sau membrii sai (dpdv economic, politic, militar sau printr-o exacerbare a terorismului). Romania este pasiva la acest conflic si este mai bine sa fie asa deoarece forta noastra armata, influenta geopolitica scazuta si distanta fata de obiectivele strategice din Marea Mediterana ne determina sa nu ajutam activ razboiul anti-Gaddafi.
Asteptam sa vedem si incheierea ostilitatilor. Deocamdata pot spune doar ca Franta se precipita si trage dupa ea Alianta, fara ca victoria sa fie una usoara sau lupta una clara si lipsita de critica. Sa speram ca Libia nu va intra in categoria razboaielor ce atrag mai multe critici decat laude.
